Legatura ascunsa dintre muzica si reclame

Mai nou, este la moda critica televiziunilor pentru faptul ca isi intorc spatele de la cultura in favoarea unor programe care sunt departe de a stimula creierul uman. O parte din aceasta critica este indreptata si impotriva reclamelor. Se subliniaza ideea ca acestea sunt reprezentari distorsionate ale produselor si ca intr-o proportie covarsitoare apeleaza excitarea instinctelor umane: cel sexual si dorinta de fericire. Mereu apar fete imbracate mai sumar, lumea este infatisata intr-o petrece fara sfarsit, totul este stralucitor. Insa lipsesc informatiile legate de performantele reale ale produsului respectiv. Tot asa mi se pare ca se intampla mai nou in domeniul muzicii. Mai exact in metodele de promovare a pieselor, mai exact: videoclipurile. Acestea, la fel ca reclamele, apeleaza la excitatie, la stimularea unor instincte. Inteleg ca muzica se imbina cu dansul si de aceea este necesara o doza de senzualitate, insa se exagereaza. In plus, intocmai ca reclamele, mesajul este aproape inexistent. Nu se transmite nimic. Nu exista un fir rosu dincolo de repetarea la nesfarsit a unor cuvinte gen "cer", "dragoste", "sexy", "shake" etc. Daca reclamele sunt criticate pentru felul in care se infatiseaza, atunci de ce nu si muzica actuala?